[Versuri „Outro”]

[Strofă]
Iartă-mă că te-am iubit prea mult și că nu pot să te mai uit
Că n-am putut să fiu ceva ce-ai fi vrut, că te-am iertat prea mult
Că am slăbit așa, de când te-am cunoscut
Iartă-mă că am fost atât de bună și nu te-am durut
Eu, uite, nu te pot ierta, că nu m-ai vrut și că m-ai judecat
Că despre tine am scris atât de mult, două albume, mai puține n-am putut
Serios? Am încercat să nu mai scriu, dar dorul m-a durut
Și-am scris, crezând că o să treacă, dar n-a mai trecut
Și te-aș fi vrut mai mult, dar numai două toamne te-am avut
Și nici acelea nu m-au încălzit, căci te-am pierdut de mult
Încă de la început, când mi-ai cântat și te-am crezut
Tu nu ai fost vreodată al meu
Eu nu te-am avut, ci doar mi s-a părut
Eu nu te-am avut, ci doar mi s-a părut
Și-acuma totul s-a futut că dorul meu degeaba strigă, dacă tu ești surd
Și glasul meu degeaba cântă, dacă pentru tine-i mut
Și eu sunt doar o fetișcană din trecut
Care, ca proasta, te-a iubit mai mult decât ți-ai fi imaginat că ai fi meritat
Dar timpul este scurt
Și eu nu mai ascult bătăile inimii mele, ce se rup către necunoscut
Și drumul meu spre viitor e atât de scurt
Pentru că tu nu mai ești casa mea, demult
M-aș fi întors la tine-acasă, Doamne, ce-aș fi vrut
Dar tu nu mai ești casa mea, demult
[Vocalize non-lirice]