Killa Fonic
Cămila orașului 2
[Intro]
E ferm (E ferm), e ferm (E ferm)

[Strofă]
Frații mei sunt prea tripaţi pe bani, bro
Vin şi pleacă-n ceruri, unii aspiră chiar la tron
Că orgoliu-i mare, ego e un șarpe stătător şi fals
Şi societatea îţi fute identitatea, n-ai glas
Şi dintr-o dată te-ai ars
Eu m-adaptez, n-abandonez
Sunt Killa Fonic, mă fut cu toată mahalaua şi mă tot distrez
Acaparez ca un maidanez un motan şi-l ştrangulez
Că-s sifonar şi tre' să tac că altfel nu mai dealeresc
Caleidoscop fonic, melancolic-s bipolar
Trandafirii se usucă, sezonu’ rece începe iar
Jumătate tot se spală cu informații media
O hipnoză-n masă și doar câțiva se salvează, hah
Religia ta nu poate să mă facă să îngenunchez
Lipsa ta de respect e puţin spus că mă enervezi
Sunt animal în stradă, bre cu bagabonţi şi bagaboante
Voi săriți din ghete fiindcă e război şi vă e sete
Ce se-ntâmplă, frate, e că nu vedem cortina
Şi ce se-ntâmplă în spate căci în faţă e minciuna
Ăștia fug de parcă ar exista granița să îi scape
Iar și patrioții-s fake, sunt cei mai proști mercenari
Sunt cu lumina toată ziua, toată noaptea trag în piept
Știu că sunt valabil la minte și știu
Că n-am nimic defect, efecte secundare pentru orice pastilă
D-aia trag din marijuana, indică sau sativă
Industria asta-i naivă și nu mă mișcă deloc
Sunt artistu' străzii, banii nu-i mai fac la colţ de bloc
Şi n-o să mă-ntorc la bile
Nu mă forţa să mă-ntorc la vechea viaţă
Fiindcă nu vreau să ajung la zeghe, vreau s-ajung în faţă
Puneți gheață pe mustaţă că ți-o sparg şi n-ai să mai zâmbești
Dă totu' pe gât până vine garda
Totu’ afară când ești luat cu targa