Killa Fonic
Cămila orașului
[Strofă]
Spui că ești rasta că fumezi marijuana
Asta nu te face un original dandana
Toată vara scuipi ca lama, până vine iarna
Pană-mi împietrește fața și am clasă ca icoana
Caleidoscopic, ascult c-un stetoscop antropologic
Vocile sistemului și vomit fobic
Sunt singuratic, noaptea asta sunt Kevin sau
Macaulay Culkin, stau cu Michael în căști până-mi revin
Scuip evenimente, sunt independente
Pizde, bani, pistoale tot un cliche cu harfe de jefe
Umil chill, dar am stil de bandit subtil
Șuriu-n pantaloni și sunt atât de abil
Stăm cu paharu' sus, să curgă sângele lu' Iisus
Orașu' ăsta-i ca deșertu' și noi bem pân' la apus
Când avem, fețe de rocă ca la [?]
Și au fețele de gheață când sacrifică pruncu'
E un sistem distrus pe viață, se manipulează fructu' și
Cartieru' suferă când rasa mea își dă duhu'
Nu trăim în genunchi, mai bine murim în picioare și
Preferăm să putrezim în Iad decât să fim sifoane
Pun marfa pe cântar, diavolu' e in the kitchen
Arde la o sută de grade, soldatu' coca frige
Mint, nu învârt, d-asta sunt un pic bipolar
Nu contează ce ai înțeles, contează ce-ți pun pe cântar
S-a dezmembrat klan, organizația criminală, uh
Toți trag pentru ei și pentru poziția socială
Mulți prieteni 's de fațadă, am câteva gloanțe-n ogradă
Pune-mă la încercare și ai să vezi cum pici pe stradă
Toți turiștii vor să vadă pizde bune-n cafenele
Când de fapt e șerpăraie și leșină prin pubele
Vomită bile fără lene, mă scârbesc
Dar fac bani din ele și mă scapă de probleme, nene
Killa