[Verse]
Încerci să-ți faci loc iarăși printre noi
Să faci din flori, strigoi
Să lași copaci să strige goi
Vrei iar să-mi umpli cerul de noroi?
S-aduci ploi din sori
S-aduci ninsori din ploi, să faci apoi
Nopți din zori și zări de sloi
Tu vrei pământu' să-mi despoi?
Vrei umbra să-mi jupoi, ai tăi moroi
O să îmi strivească ceasul
Vor lumina să-mi sugrume
Tu de ce-i lași să-mi otrăvească glasul?
M-acoperă hărmălaia ta ruginită
Ziua inchide ochii, e grăbită
Țipă vântul, rage cerul
Urlă marea, mocirla-i fericită
Se-neacă-n volburi vadul
Viforu’ învie vacarmul din garduri
Valea e-n vrie, cântă ca bardul
Vezi moartea în vie, viu e doar bradul
Că iadul ăsta alb ne-acoperă morții
Lași focul să pâlpâie la marginea bolții
E timpul s-ascută soarele colții
S-ascundă tăișul-n oglinzile bălții
E trist Dumnezeu, suspină în ropote
Cerul cu cearcăne plânge în hohote
Lacrimile Lui odată doar șopote-s
Bulgări de plumb ce bat ca în clopote
Ai păcălit apa, pozează-n statui
Mi-ai gonit aripile, zboară hai hui
În geamul de flori bat crengile șui
Mi-e dor de cuptor, de culorile lui...