[Verse 1: Zgomot]
Eu sunt acolo unde timpul te sugrumă
O mână sus cine-aşteaptă o viaţă mai bună!
Aş vrea şi eu să fiu normal ca toţi ceilalţi
Însă nu e vina mea, e-atât de greu de explicat
Considerând c-am învăţat trecând prin greu
Am să-mi fac viaţa un chin ca să mă simt în largul meu
Sunt un visător ca 3 Sud Est, un om singur
Cu pretenţii abuzive ce mă fac să fiu nesigur
Mi-ai redat un film vechi
Împins de tine am să scriu versuri pe care mai apoi am să le regret
Mutilat total de inutilitate
Să fii sincer cu tine e un soi de libertate!
Acum ascultă, repetă-n cap versurile
Uite ce păţeşti când nu ştii jocul şi schimbi regulile
Trăieşti de azi pe mâine ca un portofoliu şi
Rămâi nevinovat până te-neci în orgoliu

[Chorus: Zgomot]
Aş vrea să fiu şi eu normal ca toţi ceilalţi însă nu e vina mea e atât de greu de explicat
Considerând c-am învăţat trecând prin greu am să-mi fac viaţa un chin ca să mă simt în largul meu (x2)

[Verse 2: Kazi Ploae]
Sunt cel mai bun efect al hip hop-ului românesc, marea ceartă gramaticală "după" internet
E adevărul ăla groaznic, lasă teatrul ăsta ieftin pune mâna pe o carte!
Mizerii sunt peste tot dacă te uiţi şi remix-ul îl auzi şi când nu-l asculţi
Vreau să dau cu pace pentru omu' meu Phosillah, mă simt atât de prost că am o dicţie cretină
Am nişte vise triste ca o fată mare atunci când crezi că e prea largă şi îţi spune că-i prima dată
Banii se duc, îi furi, îi spargi, îi fuţi poţi număra problemele pe degetele unui ciung
Restricţii îmi distrug instinctul, ţine ritmul, explică-mi tu cât e de simplu!
Şi ca să înţelegi ce zic, pe cine nu laşi să moară nu te lasă să nimic
[Chorus: Kazi Ploae]
Aş vrea să fiu şi eu normal ca toţi ceilalţi însă nu e vina mea e atât de greu de explicat
Considerând c-am învăţat trecând prin greu am să-mi fac viaţa un chin ca să mă simt în largul meu (x2)

[Verse 3: Zgomot]
Dacă-n duşmani dau cu ură, în prieteni dau cu pretenţii
De-aia-ncerc să nu pretind de la nimeni ce nu-mi pot da pereţii
Mega frustrat şi mai ales incoerent
Socializez intermitent ca un semafor defect
Incultura ta te face să vorbeşti despre cultură
Vino cu ceva mai bun înainte să dai din gură
Totul e viu şi.. toţi suntem pe dos
Te juri pe fraţii tăi morţi ca să te ia lumea-n serios
N-am inspiraţie pe cât aş vrea să pară
Am doar multe foi şi multe amintiri cu gust amar
Trist ca o mamă mândră de copilul alteia
Dormi pe stradă până te trezeşti cu totul alt băiat
Găseşte-un unghi din care totul pare gratis
Şi stai la coada vieţii să obţii ce nu vor alţii
Să ştii în primul rând că o să-ţi vină rândul
Inima mea încă bătea când am atins pământul!

[Verse 4: Kazi Ploae]
Când am auzit prima dată am fost la modu' vreau şi eu să mi se rupă pula şi să o dau atât de greu;
Să zic de probleme, să nu zic despre cum tot ce am eu e de fapt al nevestei
Sunt independent, adică nu am peşte; tu iubeşti rap doar că rap-ul nu te iubeşte
Pentru mine e un viciu, aş înnebuni în pielea mea ca o canapea într-un ospiciu
Menţin treaba constructivă, te văd tăiat pe mâini, ai o groază de pizde
Odd de la-nceput, tu eşti caraghios precum Crapu şi Menumorut
Mai ţii minte? Ascultai pe casetă, Vacanţa Mare cu manele pe copertă
Cât se poate de subtil, elegant ca un sac de haine second hand la kill
[Chorus: Zgomot]
Aş vrea să fiu şi eu normal ca toţi ceilalţi însă nu e vina mea e atât de greu de explicat
Considerând c-am învăţat trecând prin greu am să-mi fac viaţa un chin ca să mă simt în largul meu (x2)

[Beat switch]

[Verse 5: Kazi Ploae]
Am vrut să cred în om, în zi, în noapte, în spaţiu, într-o Românie europenizată prin fapte
N-ai nevoie de tot ce ai e atât de simplu, tu te-ai născut ei te-au minţit continuu
Şi cine zice ce e bine? Ce facultate a terminat să-mi stabilească mie traseul cu virtuţile lui de căcat;
Împins de neant sunt zeu ornamental, dar nu e treaba ta blestemul meu căci eu îl car;
Şi mă doare că noi suntem neam şmecher şi cerşitorii ăştia care ne conduc ne otrăvesc încet cu
Occidentul l-ai privit distorsionat atâta timp încât acum e doar capitalism mutant
Fă un copil şi dăi un un nume, acum creşte-l! Vă ştiu modelul şerpilor sunteţi la fel de veştezi;
Închis în beton ca o Ană modernă, dar cine e meşter să doarmă fără o armă sub pernă?

E personalizat, nu te depersonaliza…(x8)