Vlad Dobrescu
Negru
[Verse 1: Deliric]
Te-ai pus pe cruce de fraier, Iisuse
Că oamenii-s tot muci, cu febră și tuse
Cu flegme pe buze, cu temeri și scuze
Cu germeni în spuse, cu cer negru-n cuget
El discerne cu fulger, digeră cu ulcer
Și disperă când nu e cel ce din sfere să urce
Da' îngerii au cancer la aripi și acum zboară în jos
Da' nu-s îngeri, au cange e totu' pe dos
Pământu-i frumos, verde l-a pictat tac-tu ca blegu'
Că dacă-l făcea gri, poate nu vedeam jegu'
Poate nu vedeam negru din orice respir
Poate nu-mi lipsea muzica din textu' lu' Shakespeare
Da-s toți surdo-muți, creștini urâți
Pășind pe spini desculți, copii născuți cărunți
Cerșind cu jind la adulți, scăpând suspin să-i cruți
Să-i uiți, să nu-i aduci în lumea asta de ciuți
Suntem deja prea mulți

[Verse 2: Deliric]
Tatăl Nostru, care ești în ceruri
Am uitat numele Tău
Am ucis împărăția Ta
Fără voia Ta
Ceru-i negru - așa-i și pe pământ
Pâinea noastră cea toate de zilele
Ne batem pe ea astăzi
Și toti profită de greșelile noastre
Și nici noi nu iertam greșiților noștri
Și ne ducem cu toți în ispită
Căci din noi izvoreşte ce-i rău
Amin
[Verse 3: Deliric]
Ai cuie-n mâini de fraier, Iisuse
Și tu ne găsești scuze
În curând o să plouă cu-obuze
Când chipuri de președinți morți sunt muze
Pământu-i plin de vampiri cu ventuze
Ce-i sug sangele negru să-și hrănească roboții
Vii cu vinul, morții cu morții lor
Hoții cu preoții, ne prostesc cu toții
Ne iau din porții și tu ții să ne cruți pe toți, Știi
Oamenii-s fiare, câini se bat pe pâini cu fiare-n mâini
Ovare poartă orfanii de mâine
Tac-tu a uitat de noi, atunci noi cui ne închinăm?
Și ardem gaz în cer să-l intoxicăm
Am 16V, motor de 6 litri, 500 cp
Când trec pe strase pițipoancele pică
Fraierii dau flegme de oftică
O mână pe volan, una pe sticlă
Da' nu uit să mă închin când trec pe lângă biserică
Un plic de coca-n torpedo lângă o icoană mică
Sunt creștin!