[Strofa 1: Vlad Dobrescu]
Când mă duc la studio, fac vreo trei ore dus-întors
Schimb o mașină și două metrouri, plus pe jos
Printre necunoscuți, nu știu de unde-s toți
Dar bucureșteanu-i născut nervos
Nu mai suntem maimuțe, de mult suntem mai mulți
Sute de-adulți vânând autobuze ca pe mamuți
În stații stai și aștepți, nu-i ca taxi
Mașinile-n trafic, ciorchine de struguri acri
De n-ar fi nici-una ar fi mai mișto
Dar dac-aș avea cașcaval, mi-aș lua și io
Sau un kalașnikov pentru cine mă deranjează
(Bagi manele pe mobil?) Dă-mi-l să-ți arăt o fază!
Fii atent, apasă butonu' de minim de la volum
Că eu nu sunt SRI să-ți ascult ție telefonu'
Așa că-n loc s-arunci cu banii, cum îți cântă melodia
Du-te și ia-ți imediat căști să-ți cânte numai ție
Acuma-i liniște și pace, dar doar timp de-o stație
Simte-l p-ăsta cum miroase a transpirație
Și se-ndreaptă-ncoa, tre' să fac ceva
Că vrea să se-așeze lângă, frate, nu te supăra
Știu că par puștan, și tu ai patruj' de ani
Nu vreau să-ți fiu inamic, dar mai fă și tu un duș, man!
Și-l împing să-l conving să continue
Înspre partea-ntunecată, mai în spate unde nu e nimeni
Deschid geamu' ca să pot să respir
Pe geam văd jungla, sper să n-ajung la știri
Că-s scenarii violente care pot să se formeze
Văd că până și pe paznici scrie „Scorsese” (Fii atent)
[Refren: Vlad Dobrescu]
Se-nghesuie să intre, se-nghesuie să iasă
În lungul drum spre casă
Chiar aș vrea să-ncerce cineva să m-oprească
În lungul drum spre casă
Tu veziți de treaba ta, noi ne vedem de treaba noastră
În lungul drum spre casă
Și dacă nu mai ai loc, ia-o la pas, cui îi pasă?
În lungul drum spre casă
În lungul drum spre casă
În lungul drum spre casă

[Strofa 2: Norzeatic]
Departe de volum pe un ecran de TV
Te-ntrebi cum s-o ții real în acest cadru SF
Lucrări curente la curent, apă, terasament
Orașu' e permanent ca după bombardament
Nori de praf, fațadă la un spectru bolnav
Iar firele de „telegraf” atârnă cam grav
De fapt, când zic „telegraf” e cu ghilimele
Sunt mii de rețele, zici că pică stâlpii cu ele!
Un morman de probleme, permanent strada geme
Aceleași scene, e normal să taci că n-ai stratageme
Că sistemu' e os, d-aia n-ai os să le reclamezi jenant
Ca un vers dintr-o reclamă la tele, man
Hai că m-a luat cu vorba, e momentu' s-o tai
Okay, încerc să mă sui în tramvai
Da' e cum ai căuta în caru' cu fân un buz sau un pai
Depinde cum o pui sau o dai
E-o adevărată corvoadă, chiar și să treci strada
Doar să fii ne bani gata să eviți debandada
Dar nu tre' să faci spume că orice s-ar spune
Între-atâtea putrede sunt și părți bune!
Doar c-un bilet RATB poți să faci saună
Și-ai și gratis la zoo de-atâta faună
Trei sute în picioare, treij' patru pe scaune
Soto nu mori de foame ca inspectul de daune
Și-atunci rămâne doar să faci haz de-această hazna
Că dacă râzi poate reușești să n-o iei razna
Și-așa tre' să port cap că trăiești la vida loca
Când de fapt tu nu știi cine ești, trăiți-ar mă-ta!
În timp ce se deruleaz-operațiunea fii de masă
Tre' să stai cu mintea trează, doar așa mai vii de-acasă
Acum i-atâtea de zis că n-ai putea bănui
Acum o-ntind c-am băgat bomboană-n pavilionu' I
[Refren: Vlad Dobrescu & Norzeatic]
E-o cărare anevoioasă, pare o nebuloasă
În lungul drum spre casă
Tre' să te pregătești ca pentr-o treabă serioasă
În lungul drum spre casă
Să nu te tragă ața p-o alee retrasă
În lungul drum spre casă
Să nu iei vreo groapă, șanț, prăpastie sau crevasă
În lungul drum spre casă
Cum să te scoți pe două sau patru roți? Oricum e groasă
În lungul drum spre casă
Nu-ți ține nimeni de șase în costum de țestoasă
În lungul drum spre casă
Ai grijă cum te strecori între bordură și terasă
În lungul drum spre casă
Sau rămâi în oraș decât să dai de necaz
În lungul drum spre casă