[Versuri „Îmi vine uneori să îmi fac casă în pământ”]

[Refren]
Îmi vine, uneori, să-mi fac o casă în pământ
Să nu mai ies din ea
Decât să-mi iau țigări și-atât
Și-o sticlă de coniac
Să vărs, pe jos, puțin din ea
Și-apoi s-o torn pe gât
Să beau, în amintirea ta

[Strofa 1]
Degeaba am palat
Mai bine dorm într-un hotel
Că înnebunesc de dor
Că nu te văd, când intru în el
Mai bine aveam bordei
Și-un pat de fier, mai ruginit
Oricum, în lipsa ta
Nu mă mai bucură nimic
Accept și nu mi-e teamă, teamă, teamă
Dacă mor
Mi-e teamă să trăiesc și să privesc spre viitor
Stau pe pământ, că nu vrea Doamne, Doamne să mă ia
Dar nu mai valorez nimic, fără iubirea ta
Și mă usuc, încet, încеt
Jumate om, jumate schelеt
Na, ha, na
[Refren]
Îmi vine, uneori, să-mi fac o casă în pământ
Să nu mai ies din ea
Decât să-mi iau țigări și-atât
Și-o sticlă de coniac
Să vărs, pe jos, puțin din ea
Și-apoi s-o torn pe gât
Să beau, în amintirea ta

[Strofa 2]
Degeaba dorm în pat, sub așternuturi de cașmir
Că simt că mă sufoc, în lipsa ta
Abia respir
Între cer și pământ
Oricâte doruri ai avea
Nu știi ce înseamnă dor
Până nu pierzi pe cineva
Nivel cu nivel
Și zi după zi
Cenușă le-aș face, le-aș sparge
Le-aș vinde, la preț de nimic
Oricum, n-au valoare
Și sens, fără tine
Aveau mai demult
Acum sunt ruine
Na, ha, na
[Refren]
Îmi vine, uneori, să-mi fac o casă în pământ
Să nu mai ies din ea
Decât să-mi iau țigări și-atât
Și-o sticlă de coniac
Să vărs, pe jos, puțin din ea
Și-apoi s-o torn pe gât
Să beau, în amintirea ta

[Strofa 3]
Degeaba am palat
Mai bine dorm într-un hotel
Că înnebunesc de dor
Că nu te văd, când intru în el
Mai bine aveam bordei
Și-un pat de fier, mai ruginit
Oricum, în lipsa ta
Nu mă mai bucură nimic
Accept și nu mi-e teamă, teamă, teamă
Dacă mor
Mi-e teamă să trăiesc și să privesc spre viitor
Stau pe pământ, că nu vrea Doamne, Doamne să mă ia
Dar nu mai valorez nimic, fără iubirea ta