Kazi Ploae
Prepuț
[Strofă]
Spune c-o să mă iubești și n-o să pleci niciodată, apoi fă-ți bagajele și pleacă, îți mulțumesc
Și am simțit decât regret când m-ai lasat să cred că sunt un accident, eu ce credeam?
E greu să fii cu cineva, mereu să ții pe cineva, e ca un film la cinema
Ea îl iubea pe el dar ea era copila și el murea mereu de altă silă
Era bătrân pesemne, sătul de semeni și de semne
Sătul de amăgire și de scheme, puțin debil
Puțin, puțin mai foarte mult decât ostil că a crescut printre străini și a văzut oameni murind
Normal că nu înțelegea, nu te ia nimeni în serios atuncia când vorbești de boala ta
Și boala lor era că nu se potriveau și se certau și se iubeau și-și scriau și s-au uitat
Unul pe altul, cum erau la început, de fapt, toate primăverile din lume în stomac
Deja sătul de cum sună, i-a spus la început "Nu cred că-i o idee bună"
Vezi tu, e vina mea, tu ai dreptate, fiindcă una dintre voi m-a făcut să vă urăsc pe toate
Și știu că-i o prostie, dar nu știu ce credeam că știu, sufletul meu știe

[Chorus]
N-am vrut să fie așa
Dac-ar fi după mine acum aș da timpul înapoi
Dar nu pot, parcă nu mai are rost
E ciudat fără tine
N-am vrut să fie așa
Dac-ar fi după mine acum aș da timpul înapoi
Dar nu pot, parcă nu mai are rost
E ciudat fără tine
N-am vrut să fie așa
Dac-ar fi după mine acum aș da timpul înapoi
Dar nu pot, parcă nu mai are rost
E ciudat fără tine
N-am vrut să fie așa
Dac-ar fi după mine acum aș da timpul înapoi
Dar nu pot, parcă nu mai are rost
E ciudat fără tine